Am schimbat domeniul. Intraţi pe www.haos.co.nr
Adio, îndrăgite smiley din colţu` dreapta sus. Nu o să te uit niciodată…
Am schimbat domeniul. Intraţi pe www.haos.co.nr
Adio, îndrăgite smiley din colţu` dreapta sus. Nu o să te uit niciodată…
→ Leave a CommentCategorii: Offline
Tagged: noutăţi
6 ore şi 28 de minute rămase din ziua de azi, în momentul scrierii acestui articol. Urăsc duminica! Tot timpul am urât-o, dar cu cât înaintez în vârstă, găsesc mai multe motive şi mai întemeiate pentru a-mi displace.
De ce nu a putut Dumnezeu crea lumea în 6 zile, după care să se odihnească alte 6? Sau de ce nu a luat câte o zi pauză după fiecare zi a creaţiei? Sau poate omul este cel care a împărţit săptămâna în 6 zile lucrătoare şi una de odihnă(my ass!)
Motivele pentru care urăsc duminica sunt următoarele:
- este ultima zi din săptămână în care pot dormi până la ce oră din amiază îmi doresc. Când mă trezesc, primul lucru la care mă gândesc este că a doua zi va trebui să mă trezesc la 7. Apoi, încerc să adorm din nou, dar nu mai merge. ~Notă către Dumnezeu: dacă ai putea face nişte modificări la organism astfel încât să putem acumula somn într-o zi cât pentru şasă (cai), ar fi excelent! Săru`mâna~
- în fiecare duminică, maică-mea ţine să îmi amintească timpul rămas până la bacalaureat. Nu are treabă cu mine luni, nici marţi, ci duminică! Cred că are o genă programată care se activează o dată la fiecare 7 zile, repetă mereu aceleaşi cuvinte (“Ai învăţat? De ce nu înveţi? Vine Bacu”), după care intră din nou în stare latentă.
- duminica se adună mereu câte ceva de lucru pentru săptămâna următoare: teme ptr şcoală, teme ptr meditaţii, opere de învăţat pentru examen, de învăţat ptr admitere… Da, aş putea să mai reduc din ele dacă le împart şi celorlalte zile, dar sunt leneş din fire, so… Da, deci, duminica=muncă, nicidecum odihnă. ~Notă către Dumnezeu: Poate tu te-ai odihnit în a şaptea zi, dar eu nu pot. Te rog, refă Pământul în 8 zile. Mulţumesc~
- duminica este o zi a planificărilor, iar eu urăsc planurile. Mereu mă întreabă ai mei ce am de gând săptămâna viitoare, sau ce o să facem peste două saptămâni, sau… “preferatele” mele, discuţiile serioase. Iar prin discuţii serioase se înţelege adunarea familiei în jurul mesei din bucătărie şi întrebări retorice, din partea părinţilor, cu privire la viitorul meu. Am discutat o dată, am discutat de două ori, dar ei tot nu vor să înţeleagă, aşa că de la un timp aceste discuţii se reduc la plictiseală din partea ambelor părţi.
- nu în ultimul rând, am stări naşpa duminica. Ori mă doare un deget, ori un dinte, ori am prea multă energie şi mă plimb prin casă de`ampulea, ori nu am chef de nimic şi nu fac nimic util, ori rămân fără provizii (chipsuri, suc, ciocolată, popcorn etc.) ~Notă finală către Dumnezeu: nişte numere norocoase la loto, în zilele de duminică, cer prea mult?~
Later Edit: “Azi n-ai învăţat nimic”, replică fresh
6 ore şi 2 minute…
→ 4 ComentariiCategorii: Frustrări
Tagged: cugete, plictiseală
Murphy spune cam aşa:
Dacă ceva poate merge prost, va merge prost.
Daca ceva nu poate merge prost, va merge prost.
Lucrurile care merg prost nu se termină niciodată.
Aceste afirmaţii, completate de zicala românească “Omul când nu are de lucru, îşi face!”, ar rezuma cel mai bine ziua de ieri.
Duminică m-a mâncat în dnuf să reinstalez driverele plăcii video, pentru că voiam şi eu să văd un film din ăla fain, high definition (adică d`ăla – imagine cristal + eu fericit = happily ever after). Bun, zic, fac placa video să zboare, mai instalez nuj ce program pentru decodare, am popcorn, totul e OK (Murphy veghează). Instalez ce am de instalat, dau restart, nu mai porneşte calculatorul. Ridic sprânceana stângă şi dau restart din nou. Bun, acum porneşte, totul pare în regulă. Când să deschid filmul, cinci căsuţe conţinând mesaje de eroare, bineînţeles, îşi fac loc, în şir indian, pe ecran. Evenimentele petrecute în următoarele 2 ore vor fi relatate pe scurt:
- restart, dezinstalare drivere placă video, reinstalare drivere placă video, înjurătură, restart, dezinstalare drivere placă de bază, înjurătură, reinstalare drivere placă de bază, restart, reinstalare drivere placă video, ecran albastru, înjurătură, restart, pumn, eroare la pornire, (auto)restart, windows semifuncţional, înjurături multiple…
Într-un final m-am gândit că dacă tot am făcut varză prin el, plus că avea viruşi grămezi şi multe programe nu mai mergeau, iată că a venit timpul pentru o schimbare: FORMAT, REINSTALARE WINDOWS (die in hell, bitch!!!!!!)
Bag dvd-ul cu windows, restart, nu merge dvd-ul (Murphy veghează). Dvd-ul zgâriat, imposibilitatea de a reinstala windowzeul, mitză nefericit:( Urmează o înjurătură nemaiauzită, cu ecou puternic, download kit de windows nou + planuri pentru a cumpăra niscai dvd-uri a doua zi. Trecut de miezul nopţii, somn. End of day 1.
zzzZZZzzzzz……
_________________
Day 2.
Sfârşitul a 6 ore (de fapt 4) chinuitoare de şcoală, cumpărat 10 dvd-uri, întors acasă. Urma să încep procesul de reinstalare al măritului windows. Am făcut alt dvd cu vista, am salvat fişierele importante, după care am restartat şi am şters tot din C. Buuun, până aici totul ok (Murphy se trezeşte). Urmează instalarea propriu-zisă a sistemului. În timp ce el se va ocupa de ale lui, eu mă voi ocupa de ale mele (tema la mate, cîh!). Trec 2 minute, scriu şi eu ceva, când mă întorc… ecranul negru. Ridic ambele sprâncene, dau restart, o ia instalarea de la 0. Rămân cu ochii pe el, însă de data asta merge până la capăt. “VICTORIE !!!”, îmi zic în gând, după care trec la instalarea programelor de bun-simţ (un winrar, oleacă de winamp, niscai mesinjăr etc.) Şi ajung din nou la… instalarea driverelor video. Începe promiţător, merge până la jumătate, se blochează, după care adio şi restart (poate ar fi ajutat nişte exerciţii kegel). Porneşte iară windowzeul şi nu se întâmplă nimic. Repet procedura de instalare, restart, idem. Încă de două ori. Renunţ, mai înjur o dată şi trec la office (Murphy se distrează). Totul merge bine, instalarea decurge fără probleme, merge word`ul, dau restart. Nu mai merge word`ul! … goooosfrabaaaaa……
Caut pe net să văd de ce nu merge word`ul. Încerc diferite soluţii, dau restarturi fără număr, şi în final… tot nu merge! (son of a &¤”!¤#&”%) Dau dezinstalare, care durează cam tot cât durase şi instalarea, adică vreo 40 şi puii mei de minute, după care zic o rugăciune şi îl instalez iară. Ameno, dorine… merge! Din nou se apropiase de miezul nopţii, aşa că închid pc-ul, cu grijă să nu-l supăr şi să facă iar Murphy vreo incantaţie, mai răsfoiesc vreo 2 caiete ptr şcoală şi sar la somn. End of day 2.
Day 3 – decid să scriu despre păţanie:-P
Deci, când vă mai gândiţi că viaţa e grea pentru că nu ştiţi să inseraţi un √ în word, think again. Putea fi mai rău!
→ 2 ComentariiCategorii: Frustrări
Tagged: murphy, răbdare, windows
Purtam azi o discuţie foarte interesantă la şcoală, în timpul orei bac`iştilor de chimie, despre moarte, reîncarnare, spirite, dumnezeu, iad, chestii din astea (nu, nu am luat-o razna`, dar îmi plac discuţiile de acest gen, mai ales când ai interlocutori inteligenţi). Şi pentru că veni vorba de reîncarnare, ne gândeam noi, pseudofilosoful je împreună cu partenerele mele de discuţie, la ce ne aşteaptă în alte vieţi sau dacă există în universul ăsta lumi paralele, de unde şi ideea de alter ego. Presupunând că există o infinitate de alegeri (libere) la dispoziţia fiecăruia, deci teoretic o infinitate de caractere posibile şi destine pentru fiecare persoană din lumea aceasta, am început să mă gândesc cum ar arăta ceilalţi “eu”.
- varianta primitivă -
Mihu Nisto Huga se trezeşte la ora 5 pentru a pleca la vânătoare. Îi întoarce o palmă peste faţă femeii, HUUGA !!, să se trezească şi să fie gata, când se va întoarce acesta, să pregătească mâncarea. Femeia tace şi se supune, dar acesta îi mai rupe o palmă,HU HU, îşi ia bâta-stejar şi pleacă în pădure. Îi iese un cale un animal, jbend în ţeastă, dar Huga îşi dă seama că era Muto Halba din tribul Muistono. Îl scuipă pe cap, îi mănâncă urechea şi pleacă mai departe – Ha Ha Hu. Huga se întâlneşte cu mamutul, dar după lupte seculare ce durează 47 de secunde, Huga iese învingător – HAU!! Se întoarce cu carnea de animal, iar femeia se apucă de treaba. Nisto îi mai plezneşte una, pentru că îi este foame. Acesta mănâncă până se satură, după care îi aruncă femeii oasele şi se trânteşte pe jos, să doarmă. Se trezeşte spre seară, o prinde pe femeie de fund – HAU !! – şi o trage sub el, spre a-şi satisface poftele. După o partidă de 14 secunde, îi mai dă o palmă femeii, se duce în peşteră să doarmă. Vine o ploaie şi mor amândoi înecaţi. HU HU
- varianta medievală -
Lordul Mihail din nobila familie Şerbanus se întoarce la castel. Tocmai a pierdut o bătălie cu naţiunea vecină şi nu doreşte să fie deranjat. Se închide în birou şi începe să studieze planurile pentru un nou atac. Un servitor îşi permite să intre, dar lordul pune să fie spânzurat în piaţa publică. După-masa coboară, alături de surorile sale, să ia parte la o masă festivă alături de lordul Vespin şi fratele acestuia, Roman, din familia Popnarus. Lordului Mihail nu îi este foame, dar mănâncă, din politeţe, două fripturi de vânat, trei pulpe de cal, bea patru cupe de vin şi se retrage în apartamentul său. Spre seară este chemat în curte, unde îl aşteaptă sora sa mai mică. Din spate se apropie lordul Vespin şi îi taie gâtul acestuia. Regele a murit, trăiască regele!
- varianta religioasă -
Milus, propovăduitorul săracilor, se întoarce duminica spre casă, Doamne apără şi păzeşte-i drumul! Îşi oferă banii de buzunar celor care îi cer şi ajută pe oricine are nevoie de serviciile sale. Soţia îl înşală cu altul, dar el nu se supără, dacă aceasta este voia celui de sus. Nu mai are serviciu, întrucât a fost concediat pentru că se ruga 7 ore din cele 8 cât trebuia să muncească. Nu are nici maşină, deoarece a donat-o unui evadat din închisoare. Constată că nici în casă nu mai poate intra, deoarece nevasta a schimbat cheia. Dar facă-se voia Domnului. Amin!
- varianta intelectuală -
Mistotel nu poate înţelege raţionamentul din spatele afirmaţiei prietenului său, conformă căruia scopul omului nu este fericirea în sine, ci mijloacele hedonice prin care acesta încearcă să o atingă. Cei doi pornesc spre biblioteca municipală, unde-şi petrec următoarele 10 ore în discutarea argumentelor contradictorii ale conceptelor fiecăruia. Mistotel este obosit, aşa că într-un final renunţă şi pleacă spre casă, unde, odată ajuns, începe să lucreze la demonstraţia conform căreia pământul are, de fapt, formă de piramidă. Noaptea vine, iar acesta nu reuşeşte să găsească argumente convingătoare. Se duce la somn, nu înainte de a fuma 37 de ţigări şi a înghiţi un pumn de pastile. A doua zi este găsit mort, salivând pe birou şi cu mâna dreaptă pe organul genital.
- varianta rich kid -
Mitchel Serb se trezeşte la 9. Mânâncă câteva fructe de pădure, bea un ceai mediteraneean, concediază servitoarea pentru că s-a uitat la el şi se urcă în X5, pentru a pleca spre şcoală. Ajunge la 9,30 şi intră în clasă. Profesorul nu spune nimic, Mitchel se aşază în ultima bancă şi se preface interesat. Peste două ore pleacă. Ajunge acasă, schimbă hainele, schimbă maşina şi pleacă la tenis. Peste alte câteva ore se întâlneşte cu nişte prieteni şi sparge 5 milioane la un local select din centrul capitalei. Vine seara, iar Mitchel alege să petreacă într-un club de noapte, alături de 3 fete. Pe la 2 părăsesc clubul, iar el petrece noaptea la una din ele. A doua zi nu mai merge la şcoală. Tatăl său cumpără şcoala.
- varianta cocalar -
Mişu` Coaie de Aur îşi îmbracă hainele aurit D&G, mânca-v-ar freza, şi pleacă la şcoală. Unu comentează ceva referitor la mama sa, dar Mişu se duce să îl bată. Ajunge în clasă însă, cu ochiul vânăt, şi se aşază în prima bancă. Se aruncă cu hârtii în el, dar Mişu începe să înjure şi este dat afară. Pleacă spre casă, iar pe drum se întâlneşte cu Alex Frezatu` şi Sorin Baştanu`, alături de care petrece câteva ore la colţul blocului, scuipând seminţe şi strigând după blondele focoase, beli-le-ar funduleţu. Timpul trece şi un poliţai se ia de ei, aşa că sunt nevoiţi să părăsească zona. Seara se reîntâlnesc şi pleacă spre o discotecă cu manele, unde se îmbată cu 2 beri ciucaş şi încasează pumni de la toate femeile. Sunt găsiţi toţi trei în dimineaţa următoare, îmbrăţişaţi şi leşinaţi într-un tufiş.
→ 4 ComentariiCategorii: Ghiveci
Tagged: cugete, funny, inteligenţă
Gajica misha s-a gândit să-mi paseze o leapşă. N-am nimic împotrivă (doar un baaaad feeeelin`). Okey, trebuie să ajung în folderu 5, poza 10 şi să vă arăt ce am găsit, eventual şi o mică poveste de adormit, că tot e târziu. Am un singur director cu poze, so here goes nothin`

Okey, deci nu a picat poza în care hibernam cu juma` de faţă în personalul spre Sibiu la 4 dimineaţa:-P
Doamnelor şi domnilor, unica, inegalabila şi mult iubita…. Sînziana! (vorba lui Sorin, hehe) Ea este colega mea de bancă şi a doborât toate recordurile în a mă suporta timp de trei ani de zile, câte şase ore pe zi (omg! până şi maică`mea se mai satură de moi). Ne cunoaştem de când aveam… ăăă, 7 ani (ce mult o trecut, tuh Sînzi!), momente pline de glorie în care obişnuiam să ne jucăm în faţa blocului (ei) până seara târziu şi de fiecare dată reuşea să mă enerveze. Tot ea îmi lua bicicleta şi se juca pe Nintendo`ul meu până începeam să mă uit urât. Vremuri bune…
În clasa întâi am stat amândoi în bancă, iar ea nu reuşea nicidecum să-mi reţină numele (că deh, Mihai e nume tare greu). Ne-am descurcat noi până la urmă, pentru că eram mici şi proşti (acum am mai crescut:-P). Iertată să-mi fie memoria, dar din clasa a doua până într-a cincea habar n-am cu cine am mai stat în bancă. Ştiu doar că la un moment dat n-o mai suportam pe fata asta, atât. Dar ne-am împăcat (şi cred că ne-am mai certat) şi totul a fost ok. Din clasa a cincea până într-a opta am schimbat câteva colege de bancă (1,2,3,4
), iar relaţia noastră a rămas la nivel strict profesional. A trecut şi capacitatea (mai` pardon, teste naţionale!) şi am ajuns în clasa a 9-a. La fel şi ea.
Mnoh, în clasa a noua am mai schimbat o colegă de bancă, iar dintr-a zecea am nimerit iar cu ea şi am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Adică până azi. Un an am stat pe stânga, unul pe dreapta, acum cică îi place ei pe stânga (să stea în bancă buey:)) ). Ea este muza mea intelectuală (îmi dă temele), sursa mea de inspiraţie poetică (când scriu poezii pentru altele) şi îngerul meu păzitor (îmi cumpără popcorn şi ciocolată şi suc când îşi beleşte calculatorul şi mă cheamă în ajutor). Sînzi(ana), îţi mulţumim că exişti!:-D
Şi ca să spun şi câteva cuvinte legate de poză, e făcută prin februarie 2007, lângă biserica Sfântul Mihail din Cluj. Ne-am tirat şi noi până în Kolozsvár să belim ochii. Nu eram într-o stare tocmai ok, pentru că plecaserăm noaptea din oraş cu un personal jegos până la Sibiu, dupaia aşteaptă două ore să vină microbuzul spre Cluj şi într-un final am ajuns şi noi, cu juma` de ochi orientat spre nea Iancu. Am colindat vreo 2 zile străzile oraşului, niscai shopping (nu mai intru cu fete în magazin! pinky promise!), după care urma să evacuăm şi noi zona. Doar că în loc să luăm trenul înapoi spre Făgăraş, ne-am urcat în rapidul spre Bucureşti:)) (după ce am fost urmăriţi în prealabil de nişte rude care voiau să se asigure că ajungem la destinaţie şi nu în italia). Ne-am plimbat şi prin capitală juma` de zi, dupaia ne-am urcat în alt tren şi am ajuns şi noi acasă. Am dormit câteva ore ca scândura, iar a doua zi dimineaţa back to school. Tot lângă ea, bineînţeles.
Şi pentru că şi mâine am şcoală şi o să mă aştepte Sînzi (yeee), am plecat la somn. Invit pe oricine citeşte articolul să preia leapşa. Noapte bună!
→ 3 ComentariiCategorii: Experienţe
Tagged: amintiri, femei
În urma unor studii amănunţite pe tema igienei orale la un procent de 90% din femei, respectiv 10% din bărbaţi, efectuate de către specialişti în domeniu, s-a ajuns la concluzia că acest segment al populaţiei de pe glob nu mai întruneşte condiţiile minime de calitate în ceea ce priveşte îngrijirea cavităţii bucale. Astfel s-a impus găsirea unei soluţii rapide şi eficiente pentru soluţionarea problemei. Vom detalia în cele ce urmează: (* s-a folosit pentru notarea în paranteză a terminologiei româneşti)
Cavitatea bucală (*gura) este exploatată zilnic, sub condiţii vitrege, pentru îndeplinirea următoarelor activităţi:
-procesul de nutriţie (*mâncatul) – dintre cele 50 de persoane intervievate, 70 au recunoscut că, consumă zilnic cantităţi însemnate de mâncare pentru satisfacerea poftelor (nonsexuale), incluzând dulciuri, lactate, carne, produse necomestibilo-gustoase; periajul normal are efect de scurtă durată, dar durerea revine în zona dinţilor
-monologul, respectiv dialogul (*a vorbi prostii, a-ţi bate gura degeaba) – 100 de persoane au fost supuse la interviu, dintre care 80 au recunoscut că în fiecare zi, în timpul interacţiunilor orale, dar nonsexuale cu semenii, au parte de senzaţii neplăcute la nivelul cavităţii bucale (*îi doare omuleţul, îi ustură limba, îi gâdilă amigdalele); periajul normal pe dinţi nu are efect
-sexul oral (*suptul pulii) – în urma studiilor efectuate pe un eşantion de 100 de persoane, 10 femei, respectiv 2 bărbaţi au recunoscut că recurg periodic la această activitate; procedeul, cunoscut şi sub numele de felaţie (*a pârli viermele, a sufoca puiul, a beli carasul, a stoarce coclenderul ş.a.), provoacă apariţia numeroaselor specii de bacterii în cavitatea bucală, precum şi a numeroaselor infecţii, care nu pot fi îndepărtate după un periaj normal
Specialiştii de la colgate au fost primii care au venit cu o soluţie eficientă – colgate 69. O periuţă de dinţi, gingii şi limbă revoluţionară, care ajută nu numai la păstrarea igienei cavităţii bucale, dar oferă multe alte avantaje.
Periuţa reprezintă un concept nou, anume că se fixează pe cerul gurii. Are forma numărului 69, dar purtătorul de cuvânt colgate a declarat că nu are nimic de-a face cu poziţia sexuală căreia-i corespunde acelaşi număr. Utilizarea periuţei pare, totuşi, să-l contrazică. Odată fixată, aceasta începe să emită vibraţii şi să elibereze un lichid alb, vâscos, care conform companiei preia rolul pastei de dinţi. Vibraţiile stimulează nu numai dinţii şi gingiile, dar şi obrajii, limba, omuleţul, provocând femeii, respectiv bărbatului plăceri nebănuite a fi posibile. Lichidul alb, în schimb, are un gust sărat, neplăcut, dar se crede a fi bogat în vitamine şi carbohidraţi.
Periuţa a fost testată cu succes pe 20 de femei şi 15 bărbaţi. 15 femei au recunoscut că au ajuns pe culmile extazului cu ajutorul periuţei, aceasta provocându-le orgasme extreme. 3 femei au declarat că periuţa oferă gustul organului genital masculin, iar 2 femei susţin că au efectuat teste de sarcină al căror rezultat a ieşit pozitiv. Pe de altă parte, 13 bărbaţi au renunţat la folosirea periuţei după ce au citit pe ambalaj că poate afecta durata erecţiei, un bărbat a susţinut că aparatul nu eliberează niciun lichid, iar alt bărbat a folosit cu succes periuţa şi susţine că a ejaculat în momentul emiterii vibraţiilor.
Periuţa a fost lansată oficial în urmă cu două zile şi se afirmă, din surse neoficiale, că se va trece la producerea în masă începând cu săptămâna viitoare. Preţul se estimează a fi $200.
Compania colgate susţine că va lansa, în viitorul apropiat, un produs care oferă doar o parte din facilităţiile lui colgate 69, dar la un preţ mult mai avantajos.
→ Leave a CommentCategorii: Offline
Tagged: branduri, noutăţi
[O poveste din categoria Dă-mi Doamne lacrimi, că placă îmi cumpăr şi singur. Dumnezeu nu mă aude]
5:30 – sună telefonul. love is dead – tokio hotel. este întuneric şi îmi place. o să suspin.→ 9 ComentariiCategorii: Offline
Tagged: emo, sarcasm